Sf. Cuv. Serafim de Sarov

Sfântul Serafim s⁠-⁠a născut la mijlocul secolului al XVIII⁠-⁠lea, la Kursk, în Rusia, într⁠-⁠o familie de negustori, și a primit la Botez numele Prohor.

Încă din copilărie a fost ocrotit în chip minunat: a căzut din clopotnița unei biserici fără să se rănească și s⁠-⁠a vindecat de o boală grea după o vedenie a Maicii Domnului. Tânăr fiind, a intrat în Mănăstirea Sarov, unde s⁠-⁠a călugărit cu numele Serafim.

A trăit apoi mulți ani ca pustnic într⁠-⁠o colibă din pădure, în post și rugăciune; tradiția spune că s⁠-⁠a rugat o mie de nopți pe o piatră. Bătut de tâlhari, i⁠-⁠a iertat.

Spre sfârșitul vieții a primit oameni nenumărați, pe care îi întâmpina cu cuvintele „Bucuria mea, Hristos a înviat!”. Învăța că scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt. A murit în 1833, în chilia lui, în genunchi, la rugăciune.