Sfânta Liturghie este slujba principală a Bisericii Ortodoxe. Se săvârșește duminica, la sărbători și, în multe biserici, și în alte zile.
În ea, credincioșii se adună împreună, ascultă cuvântul lui Dumnezeu, se roagă pentru toată lumea și se împărtășesc cu Trupul și Sângele lui Hristos. Liturghia obișnuită este cea a Sfântului Ioan Gură de Aur.
De câteva ori pe an se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, mai lungă, iar în Postul Mare, în zilele de lucru, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.
Durează de obicei între o oră și jumătate și două ore. Nu trebuie să înțelegi tot de la început. Vino, stai liniștit, ascultă și lasă-te purtat de rugăciunea celor din jur.
Cuprins
Proscomidia
Este pregătirea darurilor. Preotul o face în altar, de obicei înainte de începutul slujbei, uneori în timp ce se citește Utrenia.
Din prescurile aduse de credincioși, el scoate Agnețul, partea care va deveni Trupul lui Hristos, și pune pe Sfântul Disc părticele pentru Maica Domnului, pentru sfinți, pentru vii și pentru adormiți.
Acum se citesc numele din pomelnicele date de credincioși. În potir se pune vin și puțină apă.
Începutul Liturghiei
Preotul rostește cu glas tare: „Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh”. Așa începe slujba, cu privirea spre împărăția lui Dumnezeu.
Urmează ectenia mare, un șir de cereri pentru pace, pentru Biserică, pentru țară, pentru călători, bolnavi și pentru toți cei în nevoie. Credincioșii răspund „Doamne, miluiește!”.
Apoi se cântă antifoanele, psalmi și cântări, printre care Fericirile din Evanghelie.
Vohodul mic și citirile
Preotul iese din altar pe ușa dinspre nord, purtând Sfânta Evanghelie, și intră apoi pe ușile împărătești. Această ieșire, numită vohodul mic, amintește de ieșirea Domnului la propovăduire.
Se cântă troparele zilei și „Sfinte Dumnezeule”. Urmează citirea din Apostol, din Faptele Apostolilor sau din epistole, apoi preotul citește Evanghelia zilei. După Evanghelie, de obicei, preotul ține predica, în care explică ce s-a citit.
Heruvicul și vohodul mare
Începe a doua parte a Liturghiei, a credincioșilor. Corul cântă încet Heruvicul, care ne cheamă să lăsăm deoparte grijile vieții. Preotul iese cu Sfântul Disc și Sfântul Potir, cu darurile pregătite, și îi pomenește pe toți, apoi le așază pe Sfânta Masă.
Este unul dintre cele mai solemne momente; mulți își pleacă atunci capul.
Crezul
După o ectenie de cereri, credincioșii rostesc împreună Crezul, mărturisirea credinței. A spune Crezul cu toții înseamnă a spune că suntem una în aceeași credință, înainte de a ne apropia de Taina lui Hristos.
Anaforaua, inima Liturghiei
Preotul îndeamnă: „Să stăm bine, să stăm cu frică”. Urmează rugăciunea de mulțumire, numită Anafora. Se cântă „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot”.
Preotul rostește cuvintele Mântuitorului de la Cina cea de Taină și Îl cheamă pe Duhul Sfânt să prefacă pâinea și vinul în Trupul și Sângele lui Hristos. Acesta este momentul cel mai sfânt; credincioșii îngenunchează sau își pleacă adânc capul.
Apoi se cântă „Cuvine-se cu adevărat”, în cinstea Maicii Domnului, iar preotul îi pomenește pe toți, vii și adormiți.
Tatăl nostru și Împărtășirea
Toți rostesc împreună „Tatăl nostru”. Preotul ridică Sfântul Agneț și spune: „Sfintele, Sfinților!”, adică darurile sfinte sunt pentru cei care se pregătesc să fie sfinți.
Mai întâi se împărtășesc slujitorii în altar. Apoi preotul iese cu Sfântul Potir și îi cheamă pe credincioși: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați”.
Cei pregătiți, după spovedanie și post, se împărtășesc cu brațele încrucișate pe piept, spunându-și numele.
Încheierea
După Împărtășire, se cântă „Am văzut lumina cea adevărată” și cântări de mulțumire. Preotul citește rugăciunea dinaintea amvonului, pentru toată lumea, și rostește apolisul, adică binecuvântarea de încheiere.
La sfârșit, credincioșii vin să sărute Sfânta Cruce și primesc anafură, pâinea binecuvântată, care se mănâncă cu evlavie.