Sf. Cuv. Macarie cel Mare și Macarie Alexandrinul
Biserica îi pomenește împreună pe doi mari părinți ai pustiei egiptene din secolul al IV-lea, care purtau același nume. Sfântul Macarie cel Mare, numit și Egipteanul, a lucrat în tinerețe cu cămilele, la transportul mărfurilor, apoi s-a retras în pustie.
Pe la treizeci de ani s-a așezat în pustia Sketis, unde s-au adunat în jurul lui mulți ucenici, iar locul a devenit unul dintre marile centre ale monahismului. Era atât de blând și de îngăduitor încât i se spunea „dumnezeu pe pământ”, pentru că acoperea greșelile altora.
Lui i se atribuie un șir de omilii duhovnicești despre lucrarea harului în inima omului. Sfântul Macarie Alexandrinul, numit și Orășeanul, a fost negustor în Alexandria înainte de a deveni monah și a trăit în pustia Chiliilor, vestit pentru nevoințele lui aspre.
Amândoi au murit la adânci bătrânețe, spre sfârșitul secolului al IV-lea.
Își serbează numele
Prăznuim nu este o publicație oficială a Bisericii Ortodoxe Române. Anii 2025 și 2026 urmează calendarul tipărit al Patriarhiei Române; ceilalți ani sunt calculați după aceleași reguli.