Fiul lui Dumnezeu Se naște ca om din Fecioara Maria, într-o peșteră din Betleem.
Crăciunul este sărbătoarea în care Biserica se bucură că Dumnezeu S-a făcut om.
Fiul lui Dumnezeu, Cel care există dintotdeauna împreună cu Tatăl, Se naște din Fecioara Maria, într-o peșteră din Betleem, pentru că nu se găsise loc pentru familia lui Iosif în casa de oaspeți.
Nașterea Lui nu se petrece într-un palat, ci printre animale, iar primii care află vestea sunt păstorii care își păzeau turmele noaptea. Mai târziu vin magii de la Răsărit, călăuziți de o stea, și aduc daruri: aur, tămâie și smirnă.
Pentru creștini, Nașterea Domnului nu este doar amintirea unui eveniment frumos. Ea spune că Dumnezeu nu a rămas departe de oameni, ci a intrat în istoria lor, cu tot ce înseamnă o viață omenească: frig, sărăcie și frică, dar și bucurie.
Sfinții Părinți spun că Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să se poată apropia de Dumnezeu. De aceea sărbătoarea este pregătită prin cele patruzeci de zile ale Postului Crăciunului, iar ajunul este zi de post aspru.
În noaptea și în dimineața Crăciunului, credincioșii merg la slujbă, se împărtășesc dacă s-au pregătit, își colindă vecinii și se adună în familie. Bucuria sărbătorii se prelungește până în ajunul Bobotezei, timp în care nu se postește nici miercurea, nici vinerea.
Icoana
Icoana Nașterii o arată pe Maica Domnului culcată în mijloc, lângă o peșteră întunecată în care Pruncul, înfășat, stă într-o iesle. Deasupra ieslei se văd un bou și un asin. Din cer coboară o rază de la steaua care i-a călăuzit pe magi.
Magii vin călare, cu daruri, iar îngerii vestesc bucuria păstorilor. Jos, într-un colț, Iosif stă gânditor, iar uneori lângă el apare un bătrân care îi strecoară îndoieli. În celălalt colț, două femei îl scaldă pe Prunc, semn că S-a făcut om adevărat.