La patruzeci de zile după Înviere, Hristos Se înalță la cer în fața ucenicilor.
Timp de patruzeci de zile după Înviere, Hristos S-a arătat ucenicilor Săi, a mâncat cu ei și le-a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu.
În a patruzecea zi i-a dus pe Muntele Măslinilor, lângă Betania, i-a binecuvântat și S-a înălțat la cer, până când un nor L-a ascuns de ochii lor.
Doi îngeri le-au spus apostolilor că Iisus va veni din nou, în același fel în care L-au văzut mergând la cer. Ucenicii nu s-au întors triști, ci cu mare bucurie, pentru că știau că nu au fost lăsați singuri: Hristos le făgăduise că va trimite pe Duhul Sfânt.
Sărbătoarea spune că firea omenească, pe care Fiul lui Dumnezeu a luat-o asupra Sa, este acum în slavă, de-a dreapta Tatălui. Pentru credincioși, aceasta înseamnă că omul este chemat la o viață care trece dincolo de pământ.
Înălțarea cade întotdeauna joia, la patruzeci de zile după Paști, și în popor se numește Ispas. În România, din 1920, tot în această zi se cinstesc eroii neamului, iar în biserici se fac slujbe de pomenire pentru cei căzuți pentru țară.
Până în ajunul Înălțării, credincioșii se salută cu „Hristos a înviat!”.
Icoana
Sus, Hristos Se înalță într-un cerc de lumină purtat de îngeri, binecuvântând cu mâna dreaptă. Jos, pe Muntele Măslinilor, stau apostolii, uimiți: unii privesc în sus, alții arată spre cer.
În mijlocul lor, Maica Domnului stă liniștită, cu mâinile ridicate în rugăciune, iar de o parte și de alta a ei doi îngeri în haine albe le vorbesc ucenicilor. Prezența ei înfățișează Biserica, ce rămâne pe pământ în așteptarea celei de a doua veniri.