Semnul crucii este cea mai scurtă rugăciune a unui creștin. Îl facem când intrăm și ieșim din biserică, înainte și după rugăciune, înainte de masă, la începutul unui drum sau al unei munci, când auzim o veste bună sau rea.
Ortodocșii își fac cruce cu mâna dreaptă. Primele trei degete, degetul mare, arătătorul și mijlociul, se unesc vârf la vârf, mărturisind Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Inelarul și degetul mic se îndoaie în palmă, arătând că Hristos are două firi, este Dumnezeu adevărat și om adevărat. Mâna atinge fruntea, apoi pieptul, apoi umărul drept și umărul stâng.
În gând spunem „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin”.
Semnul crucii nu se face în grabă, cu un gest mărunt în dreptul pieptului. Se face liniștit și complet, așa cum ai saluta pe cineva drag, nu ca pe un tic. După semnul crucii, de obicei te pleci ușor, aceasta fiind o închinăciune mică.
Metania este o închinăciune mai adâncă. La metania mică te pleci până atingi pământul cu mâna dreaptă. La metania mare îngenunchezi și atingi pământul cu fruntea, apoi te ridici.
Metaniile mari se fac mai ales în Postul Mare și la anumite momente ale slujbelor; duminica și în perioada de la Paști la Rusalii, Biserica nu le face, ca semn al bucuriei Învierii.
Când intri în biserică, faci de trei ori semnul crucii cu închinăciune. Apoi poți săruta icoanele: mai întâi icoana Mântuitorului, apoi pe a Maicii Domnului și pe a sfântului sărbătorit sau a hramului.
Icoanele se sărută pe mână sau la picioare, nu pe față. În fața icoanelor faci semnul crucii înainte și după sărutare.
Nu te îngrijora dacă la început nu știi exact când să te închini în timpul slujbei. Uită-te la cei din jur și fă ca ei. Un gest făcut cu inimă valorează mai mult decât unul perfect, făcut din obișnuință.